Fără categorie

sept.05

Biserica Naşterea Maicii Domnului din Slănic își are ȋnceputul în vremuri de mult apuse. Pe locul bisericii actuale a existat un schit de călugari cu numele de „Schitul de pe Vârful (Creasta) Pietrii”. Schitul funcționează până spre sfârșitul secolului XVII-lea, când se desființează, având date că aici există parohie și preot. Spătarul Mihai a cumpărat moșia moșnenilor din Precista, iar zapisul de vânzare a jumătate din moșia Slănicului este semnat de Dragul Călugărul, ca proprietar al moșiei și ca martor de preotul parohiei „Popa Vlad”. Același zapis arată că în Precista exista la data de 22 aprilie 1690 chiar biserica: „ . . . un loc de casă aicea în Slănic care este împotriva bisericii în siliștea satului. . . ”.

Abia în 1830 avem însemnare că preot în „mahalaua Precista” a fost Gheorghe Busilnicu. În jurul anului 1850 se simte nevoia construirii unei alte biserici. Epitropia Colțea ajuta pe slănicenii din Precista, iar în înscripția locașului bisericesc era scris: „Cu ajutorul celui în troiță slăvit ridicatu-s’au acest sfânt și D-zeescu locaș, prefecut din temelie, în dilele pre înalțatului nostru D-nu Barbu Dimitrie Știrbeiu, voevod și Episcopu acestei Eparchi prea sf. -sa părintele Filofteiu, cu ajutor de la Epitropia sf-tei Monastiri Colțea și al D-nei Coconi Safta Zăneasca și a mai multor doritori făcători de bine, prin alergarea și osteneala sf. sale părintelui Proin, protopop Dimitrie, slujitor al acestui locaș – 1851 sept. 22”.

Au slujit în continuare părinții Dimitrie Diofechilaxul, Costache Dumitrescu, Nicolae Dumitrescu. Biserica a fost dărâmată complet la cutremurul din anul 1940, slujindu-se provizoriu într-o capelă de lemn. Se încep lucrările la o nouă biserică, prin străduința părintelui Gheorghe Iordănescu, care se va sfinți în anul 1962. Însă în 1977 are loc un nou cutremur, care produce stricăciuni mari bisericii. Și de data aceasta biserica este reparată sub îndrumarea părintelui Totolici Zamfir.

În anul 1985 slujitor al bisericii este părintele Dragomir Gabriel. Din păcate biserica se deteriorează din nou și părintele Florinel Bercaru începe consolidarea ei.

Lucrarea este continuată din anul 2001 de preotul Bolovan Romeo. Biserica este întărită prin subzidiri în interior și exterior, se schimbă acoperișul bisericii. Biserica este împodobită cu catapeteasmă nouă sculptată, iar pentru încălzirea ei se cumpără centrală. În curtea bisericii se fac alei, iar cimitirul este împrejmuit cu gard de lemn. De asemenea este consolidată clopotnița procurâdu-se și un nou clopot. În șoseaua principală s-a ridicat o troiță cu pictură interioară. Are loc și contrucția casei parohiale, terminată în anul 2006. Este în curs de lucru o casă socială (praznicală), care este dotată cu sală de mese și bucătărie, se vor finaliza biblioteca, muzeul și cabinetul medical. În anul 2012 biserica este pictată integral, catapeteasma cu icoane noi și îmbrăcată în foiță de aur. Pe exterior biserica este izolată, iar în interior are aer condiționat și încălzire în pardoseală. De asemenea este adus mobilier nou în toată biserica.
Sursa: biserici.org

sept.05

Dacă tot vizitați stațiunea Slănic, trebuie să ajungeți să vedeți și Fântâna ReceFântâna lui Dușman și Fântâna lui Gogon, 3 izvoare cu apă calcică și clorosodică.

În drum spre Fântâna Rece puteți admira pădurea de brazi situată în apropierea Minei Unirea.

Fântâna lui Gogon este considerată a fi o fântână de leac, apa sa putând să curețe petele de pe obraz.

sept.05

Piatra Verde este un tuf zeolitifer cu un mare conținut de clinoptilolit, situat în Slănic Prahova. Compoziția mineralogică a fracțiunii cristalizate din tuful zeolitifer de la este reprezentată în tabelul următor:

MineralProcente
Clinoptilolit80-90%
Mordenit0-5
Cuarț0-3
Feldspat plagioclaz0-8
Muscovit0-1
Biotit0-1
Calcit0-15
Minerale argiloase0-2

Având capacități totale de schimb cationic, tuful clinoptilolitic poate reține cu ușurință cationii din mediul înconjurător. Spre exemplu, tufurile cu clinoptilolit au fost folosite în urma accidentului de la Cernobâl pentru ameliorarea consecințelor asupra mediului și a populației. Astfel, terenurile agricole și pășunile din zonele afectate au fost acoperite cu pulbere de tuf pentru eliminarea ionilor radioactictivi din sol. De asemenea, animalelor li s-a administrat ca supliment nutritiv tuf cu clinoptilolit pentru eliminarea ionilor radioctivi asimilați simultan cu hrana consumată.

Sursa: Prof. dr. Lucian Matei – Facultatea de Geologie și Geofizică – Universitatea București

sept.05

Muntele de sare de la Slănic Prahova se găsește în intravilanul orașului Slănic, cu intrarea pe strada Baia Baciului.

Declarată rezervație naturală geologică și geomorfologică prin 1954, suprafața zonei protejate este de 2 ha. Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei și Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit și Baia Baciului, cu suprafața de 5100 mp și adâncime maximă de 7 m) și Baia Porcilor, având o suprafață de 1460 mp și adancime sub 1 m și conține nămol terapeutic.

Numele de Grota Miresei a apărut după anul 1920, când, la patru zile după nuntă, o localnică, măritată cu forța de părinți cu un fecior din sat pe care nu îl iubea, s-a sinucis, aruncându-se din vârful muntelui de sare.

Muntele de sare a fost declarat rezervație și monument al naturii. Acest munte miniatural modelat de apa ploilor în sare se extinde pe o suprafață de 2 hectare.

Formarea Muntelui de sare și a Grotei Miresei, din interiorul acestuia are la origine acțiunea omului, prin exploatarea din interiorul Muntelui de sare ce a funcționat până în 1852.

sept.05

Începuturile istoriei salinei datează din jurul anului 1685, an în care spătarul Mihail Cantacuzino a realizat că în regiunea Slănic Prahova există un zăcământ de sare şi astfel, vrând să deschidă o mină, a cumpărat moşia Slănic. Din documentul care consemnează tranzacţia, mai reiese faptul că înainte de anul 1685 au existat vechi ocne de sare, de adâncimi mici, la 5 km est de Slănic (Teişani).

Incepand cu anul 1943 s-a deschis Mina Unirea cu un număr de 15 camere, toate cu profil trapezoidal. Exploatarea s-a făcut până în 1972, iar de atunci este destinată circuitului turistic și tratamentului medical sub supraveghere.

Adâncimea maximă a minei este de 217m, iar camerele sale în formă trapezoidală măsoară 55m înălțime, suprafața totală a minei fiind de aproximativ 80.000 mp.

Înălțimea unei săli este de 70 m, iar circuitul se desfășoară în jurul enormului pilon ce susține mina. Se pot admira basoreliefurile înfățișându-l pe Mihai Viteazul sau statuile lui Eminescu, Decebal, Traian (Sala Genezei) și te poți reculege ca într-o imensă catedrală.

Temperatura constantă de 12 grade C tot timpul anului, umiditatea de 50%, compoziția aerului bogat în ioni de sodiu, presiunea atmosferică cu 18-20 mm coloană de mercur mai mare decât cea de la suprafața solului, lipsa factorilor alergeni crează un microclimat special constituind un mijloc natural de tratare a afecțiunilor respiratorii. Eficiența acestui microclimat a fost descoperită cu peste 100 de ani în urmă.

Tot aici sunt locuri amenajate pentru sport (fotbal, volei). Locul este folosit pentru diverse evenimente sportive (competiții atletice și loc de antrenament pentru loturile sportive), ca sanatorii pentru bătrâni și bolnavi sau ca decor pentru cinematografie.

Situate deasupra Minei Unirea se află două mine: mina Mihai și mina Carol. Mina Mihai este rezervată în exclusivitate concursurilor internaționale de microaeromodele.