Atractii

sept.06

Descoperiți Slănicul și împrejurimile sale, aventurându-vă pe unul dintre traseele turistice ce pleacă din Slănic către izvoarele cu ape sulfatate, calcice, cloro-sodice aflate în apropierea orașului (Fântâna Rece-Sub cetate, Fântâna lui Dușman, Fântâna Gogon), către pădurea de brazi situată pe dealul din apropierea Minei Unirea, către localitatea Crasna, unde puteți vizita Mănăstirea Crasna sau către munții Grohotiș. Mai multe detalii despre traseele turistice găsiți aici.

sept.06

Pentru prima dată, “baia” de nămol a fost folosită de egipteni pentru împachetări cu nămol, urmate de expuneri la soare și îmbăiere. Nilul se revarsă de două ori pe an. Mâlul rămas în urma retragerii apelor era folosit nu numai pentru cultura cerealelor, ci și pentru împachetări parțiale sau totale. Mineralele conținute în el ajutau la creșterea imunității generale, a activării circulației periferice (mâini, picioare) și la îmbunătățirea tonusului pielii. Acest tratament îi ajuta pe vechii egipteni să suporte contrastul termic diurn-nocturn. Urmând metoda egipteană și noi vom suporta mai bine acest contrast, mai ales cel sezonier, vară-iarnă.

Țara noastră posedă multe acumulări hidrice saline, naturale sau artificiale. O cură de 12-18 împachetări cu nămol, urmate de băi minerale, face ca sub piele să apară un “depozit de minerale” din care organismul se servește ca dintr-o “cămară”, timp de 2-3 luni.

Nămolul trebuie îndepărtat de pe corp când își schimbă culoarea și devine gri. Atunci e bine să intrăm în apă și să rămânem acolo timp de câteva minute. Porii dilatați ai pielii mai absorb încă minerale și în apă. Este recomandat a se repeta această expunere „nămol-soare-apă” de 2-3 ori pe zi.

Metoda egipteană adaptată la condițiile țării noastre (băi de nămol + băi de soare + băi sărate) duce la prevenirea bolilor de piele, la creșterea rezistenței la frig, la creșterea imunității generale, în special la copii, la mineralizarea corpului și la combaterea durerilor reumatice.

Împachetarea cu nămol are efecte benefice și asupra copiilor, nămolul, aflat sub razele directe are soarelui, schimbă reactivitatea organismului copilului, îl face să reacționeze mai bine la boli, asimilează calciul la copiii în creștere, iar nămolul, aplicat de obicei parțial și limitat ca timp (în funcție de cât suportă copilul, dar nu mai mult de 10 zile la rând), le activeaza imunitatea printr-un mecanism endocrin mai complex si de redirijare a fluxului sanguin spre țesutul subcutanat (sub piele) și de activare a lui și a componentelor sale (globulele roșii, albe și trombocitele). Împachetarea generală și expunerea îndelungată la nămol și soare, la copii, poate duce însă la leșin sau insolație. Ea trebuie alternată cu băile. Totodată, acest flux sanguin răspândește în tot corpul și unele săruri minerale ce se absorb din apă sau nămol prin porii pielii (dilatați de căldură). Iodul din apă, element instabil, se absoarbe și prin respirație, mecanism prin care se realizează (împreună cu natriul și clorul) și o terapie respiratorie cu aerosoli salini, prin inhalație ce ajută la prevenirea răcelilor și a altor afecțiuni ORL frecvente la copii.

Combinația soare, nămol și baie sărată este o combinație solicitantă pentru corp, nu trebuie să abuzați de ea. La vârstnici, împachetarea cu nămol cald nu se face fără o compresă rece pe frunte. Împachetarea parțială, doar pe zonele cu probleme, este mai blândă.

Tratamentul cu nămol este indicat în cazul următoarelor afecțiuni: afecțiuni reumatismale degenerative ale aparatului locomotor, afecțiuni reumatismale inflamatorii, afecțiuni posttraumatice ale aparatului locomotor, afecțiuni respiratorii cronice infecțioase și alergice (rinosinuzite, faringoamigdalite, bronșite cronice, astm bronșic), afecțiuni ginecologice cronice, afecțiuni cardiovasculare periferice, afecțiuni dermatologice.

Baia Porcilor, aflată în cadrul complexului Baia Baciului, are o suprafață de 1500 mp, adâncime de 1 m și o salinitate de 130- 260 g/l, cu o cantitate însemnată de nămol saturat, recomandat pentru calitățile sale terapeutice mai cu seamă în afecțiunile ginecologice.

sept.06

Monument al naturii, ștranduri cu apă sărată, piscine și locuri de joacă pentru copii, restaurant tradițional românesc (140 locuri) deschis tot timpul anului, o parcare de 100 de locuri. În perimetrul Băii Baciului se află Muntele de Sare cu lacul Grota Miresei, rezervație naturală unică în Europa.

Lacul Baia Baciului, cel mai mare din stațiune, prezintă diferențieri ale gradului de mineralizare a apei de la suprafață către adâncime, astfel încât de la 2 m către profunzime, lacul având 15 m adâncime, se ajunge la o mineralizare totală de 108,938 g săruri/l.

Totodată lacul Baia Baciului are un strat de nămol cu o grosime maximă de 1,30 m și o rezervă de circa 2100. Compoziția chimică a nămolului cuprinde substanțe minerale (sulfați, nitrați, sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fier etc.), precum și reduse cantități de substanțe organice. Pe marginea lacurilor de la Baia BaciuluiBaia Porcilor și Baia Roșie sunt amenajate plaje pentru helioterapie. Baia Baciului are o suprafață de 6.100 mp. În incinta ștrandului se mai află Lacul Miresei și lacul Baia Porcilor.

Lacul Miresei descoperit prin prăbușirea Muntelui de sare are 1300 mp, adâncime 32 m și un grad de salinitate de 260 g/l cu ape suprasaturate datorită prezenței lui într-un masiv de sare. Este cercetat permanent de echipe științifice, grație particularităților pe care le prezintă.

Baia Porcilor are o suprafață de aproximativ 1500 mp, adâncime de 1 m și o salinitate de 130- 260 g/l, cu o cantitate însemnată de nămol saturat, recomandat pentru calitățile sale terapeutice mai cu seamă în afecțiunile ginecologice. Lacul este împrejmuit cu o centură de beton, iar accesul se face prin locuri special amenajate.

Pentru cei ce doresc să își prepare pe loc o friptură, în cadrul Complexului Baia Baciului sunt disponibile locuri special amenajate unde clienții pot prepara un grătar. Solicitați mai multe detalii despre acestea la intrarea în complex.

sept.05

Muzeul Sării prezintă evoluția metodelor de extracție a sării de la începuturi și până în prezent. Muzeul Sării este găzduit de Casa Cămărăşiei din Slănic, Prahova. Muzeul a fost inaugurat la 13 mai 2003 și expune documente privind istoria prelucrării sării, unelte și utilaje, cristale de sare și planșe geologice.

Clădirea Muzeului Sării este situată în aproprierea salinei și a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind reședința funcționarului domnesc care se ocupa cu strângerea taxelor pe sare, monopol domnesc, și a fost complet refăcută între anii 2002 – 2003 folosindu-se tehnici și metode tradiționale așa cum s-au folosit în vechime, cu pământ bătătorit între cofraje de nuiele împletite și cu cuie de lemn.

În interiorul muzeului sunt expuse documente și reconstituiri privind istoria prelucrării sării la Slănic, unelte și utilaje ale vremii, cristale de sare diverse, planșe geologice ale zonei, precum și date despre flora și fauna din zonă. Într-una din încăperile de la etajul muzeului a fost reconstituit biroul cămărașului.

Lângă Muzeul Sării se află și Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, monument de artă bisericească de la finele secolului al XVIII-lea, precum și alte obiective turistice ce trebuiesc vizitate.

Muzeul Sării de la Slănic este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Teleajenului, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în apropiere.

sept.05

Mănăstirea Crasna este situată la 50 km N de Ploiești pe șoseaua Ploiești-Brașov prin Vălenii de Munte-Cheia, pe raza comunei Izvoarele, fiind construită în pădure, lângă pârâul Crasna, la poalele munților Ursoaia. Începuturile vieții monahale în ținuturile Prahova – Teleajen sunt mai puțin cunoscute, mai ales pentru secolele XIV-XV. Cu toate acestea, sihaștri izolați s-au nevoit în zona subcarpatică pe Valea Prahovei și a Teleajenului încă din secolul XIV, însă abia la începutul secolului XV s-au constituit în mici comunități monahale. Această retrasă așezare pustnicească a luat ființă la începutul secolului XVIII, întemeiată probabil de câțiva sihaștri de la Văleni. Prima atestare documentară, un act de donație în care se arată că aici era un schit de călugări având o biserică de lemn, datează din anul 1745. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, așezată într-o poiană singuratică, era înconjurată de câteva chilii pustnicești.

Biserica veche a schitului este în formă de cruce. Naosul este despărțit de pronaos prin 4 coloane care susțin o arcadă a boltei. Ușa de la intrarea în pronaos este din lemn sculptat. Catapeteasma lucrată la Viena are o sculptură demnă de admirat, acoperită cu foiță de aur; sunt de admirat și cele două icoane de Irineu Protcenco. Pridvorul închis, mai jos decât restul construcției, lasă impresia că a fost adaugat mai târziu. Nu este pictat, ci văruit în alb. Are o singură turlă mare pe naos. În exterior zidurile sunt simple, văruite în alb. Acoperișul este din șindrilă, pardoseala din plăci de piatră. Pictura a fost făcută în 1832-1834, de un necunoscut.

Clopotnița, la 40 m de biserică, este construită din cărămidă și piatră, acoperită cu șindrilă. Gangul mai nou este pictat de Ioan și Daniela Moldoveanu. Între clopotniță și biserică este construit din piatră și cărămidă un frumos aghiasmatar cu un acoperiș de tablă. În 1983 biserica a fost renovată, iar în 1991 s-a repictat de Ioan Chiriac prin grija Prea Fericitului Patriarh Teoctist. După revoluția din 1989, prin strădania PC stareț Galaction Stângă (actualul Episcop al Alexandriei și Teleormanului), ajutat de obște și credincioși, s-a construit un monument al eroilor pictat de Ioan și Daniela Moldoveanu, o clădire cu etaj pentru oaspeți, iar alături de ea o altă clădire masivă din cărămidă și piatră, cu două etaje, cu chilii pentru călugări. S-a ridicat o nouă biserică din cărămidă și beton, acoperită cu tablă. Este o construcție dublă, care are și un paraclis. Din anul 2001 schitul s-a transformat în mănăstire.

Sursa: manastireacrasna.ro

sept.05

Dacă doriți să cunoașteți cât mai bine Slănicul și să faceți câteva plimbări prin natură, vă puteți alege ca destinație izvoarele cu ape sulfatate, calcice, cloro-sodice aflate în apropierea orașului, la 30 de minute de mers pe jos: Fântâna Rece-Sub cetate, Fântâna lui Dușman, Fântâna Gogon.

Tot 30 de minute durează și drumul până la pădurea de brazi, situată pe dealul din apropierea Minei Unirea. De la pădurea de brazi se poate ajunge și la Fântâna Rece.

Din Slănic puteți pleca pe un traseu spre localitatea Crasna, unde puteți vizita Mănăstirea Crasna. Parcurgerea acestui traseu poate dura între 2,5 ore și 3 ore și trece prin Groșani, satul Schiulești și Valea Crasnei, iar la întoarcere puteți să mergeți și pe drumul forestier spre Măneciu Ungureni.

Orașul Slănic se află în vecinătatea Munților Teleajenului, cei mai apropiați din această grupă fiind Munții Grohotiș, la care se poate ajunge pe mai multe trasee marcate, în intervale cuprinse între 3 și 5 ore:

  • Slănic – Vf. Gorganul Mic – Vf. Mare Bechet – Vf. Poiana Lungă – Saua Cordun – Valea Crasnei – Schiulești – Slănic
  • Slănic – Ștefești – Valea Vărbilăului – Pârâul Bradului – Șaua Cordun – Vf. Trifoiu – Valea Crasnei – Schiulești – Slănic
  • Slănic – Ștefești – Valea Vărbilăului – Vf. Păltineț – Culmea Măciuca – Bertea – Ștefești – Slănic
  • Slănic – Vf. Radila Mare – Vf. Ulița – Vf. Grohotiș – Vf. Bobu Mare – Vf. Bobu Mic – Stâna din Babeș – Cheia
sept.05

Biserica Naşterea Maicii Domnului din Slănic își are ȋnceputul în vremuri de mult apuse. Pe locul bisericii actuale a existat un schit de călugari cu numele de „Schitul de pe Vârful (Creasta) Pietrii”. Schitul funcționează până spre sfârșitul secolului XVII-lea, când se desființează, având date că aici există parohie și preot. Spătarul Mihai a cumpărat moșia moșnenilor din Precista, iar zapisul de vânzare a jumătate din moșia Slănicului este semnat de Dragul Călugărul, ca proprietar al moșiei și ca martor de preotul parohiei „Popa Vlad”. Același zapis arată că în Precista exista la data de 22 aprilie 1690 chiar biserica: „ . . . un loc de casă aicea în Slănic care este împotriva bisericii în siliștea satului. . . ”.

Abia în 1830 avem însemnare că preot în „mahalaua Precista” a fost Gheorghe Busilnicu. În jurul anului 1850 se simte nevoia construirii unei alte biserici. Epitropia Colțea ajuta pe slănicenii din Precista, iar în înscripția locașului bisericesc era scris: „Cu ajutorul celui în troiță slăvit ridicatu-s’au acest sfânt și D-zeescu locaș, prefecut din temelie, în dilele pre înalțatului nostru D-nu Barbu Dimitrie Știrbeiu, voevod și Episcopu acestei Eparchi prea sf. -sa părintele Filofteiu, cu ajutor de la Epitropia sf-tei Monastiri Colțea și al D-nei Coconi Safta Zăneasca și a mai multor doritori făcători de bine, prin alergarea și osteneala sf. sale părintelui Proin, protopop Dimitrie, slujitor al acestui locaș – 1851 sept. 22”.

Au slujit în continuare părinții Dimitrie Diofechilaxul, Costache Dumitrescu, Nicolae Dumitrescu. Biserica a fost dărâmată complet la cutremurul din anul 1940, slujindu-se provizoriu într-o capelă de lemn. Se încep lucrările la o nouă biserică, prin străduința părintelui Gheorghe Iordănescu, care se va sfinți în anul 1962. Însă în 1977 are loc un nou cutremur, care produce stricăciuni mari bisericii. Și de data aceasta biserica este reparată sub îndrumarea părintelui Totolici Zamfir.

În anul 1985 slujitor al bisericii este părintele Dragomir Gabriel. Din păcate biserica se deteriorează din nou și părintele Florinel Bercaru începe consolidarea ei.

Lucrarea este continuată din anul 2001 de preotul Bolovan Romeo. Biserica este întărită prin subzidiri în interior și exterior, se schimbă acoperișul bisericii. Biserica este împodobită cu catapeteasmă nouă sculptată, iar pentru încălzirea ei se cumpără centrală. În curtea bisericii se fac alei, iar cimitirul este împrejmuit cu gard de lemn. De asemenea este consolidată clopotnița procurâdu-se și un nou clopot. În șoseaua principală s-a ridicat o troiță cu pictură interioară. Are loc și contrucția casei parohiale, terminată în anul 2006. Este în curs de lucru o casă socială (praznicală), care este dotată cu sală de mese și bucătărie, se vor finaliza biblioteca, muzeul și cabinetul medical. În anul 2012 biserica este pictată integral, catapeteasma cu icoane noi și îmbrăcată în foiță de aur. Pe exterior biserica este izolată, iar în interior are aer condiționat și încălzire în pardoseală. De asemenea este adus mobilier nou în toată biserica.
Sursa: biserici.org

sept.05

Dacă tot vizitați stațiunea Slănic, trebuie să ajungeți să vedeți și Fântâna ReceFântâna lui Dușman și Fântâna lui Gogon, 3 izvoare cu apă calcică și clorosodică.

În drum spre Fântâna Rece puteți admira pădurea de brazi situată în apropierea Minei Unirea.

Fântâna lui Gogon este considerată a fi o fântână de leac, apa sa putând să curețe petele de pe obraz.

sept.05

Piatra Verde este un tuf zeolitifer cu un mare conținut de clinoptilolit, situat în Slănic Prahova. Compoziția mineralogică a fracțiunii cristalizate din tuful zeolitifer de la este reprezentată în tabelul următor:

MineralProcente
Clinoptilolit80-90%
Mordenit0-5
Cuarț0-3
Feldspat plagioclaz0-8
Muscovit0-1
Biotit0-1
Calcit0-15
Minerale argiloase0-2

Având capacități totale de schimb cationic, tuful clinoptilolitic poate reține cu ușurință cationii din mediul înconjurător. Spre exemplu, tufurile cu clinoptilolit au fost folosite în urma accidentului de la Cernobâl pentru ameliorarea consecințelor asupra mediului și a populației. Astfel, terenurile agricole și pășunile din zonele afectate au fost acoperite cu pulbere de tuf pentru eliminarea ionilor radioactictivi din sol. De asemenea, animalelor li s-a administrat ca supliment nutritiv tuf cu clinoptilolit pentru eliminarea ionilor radioctivi asimilați simultan cu hrana consumată.

Sursa: Prof. dr. Lucian Matei – Facultatea de Geologie și Geofizică – Universitatea București

sept.05

Muntele de sare de la Slănic Prahova se găsește în intravilanul orașului Slănic, cu intrarea pe strada Baia Baciului.

Declarată rezervație naturală geologică și geomorfologică prin 1954, suprafața zonei protejate este de 2 ha. Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei și Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit și Baia Baciului, cu suprafața de 5100 mp și adâncime maximă de 7 m) și Baia Porcilor, având o suprafață de 1460 mp și adancime sub 1 m și conține nămol terapeutic.

Numele de Grota Miresei a apărut după anul 1920, când, la patru zile după nuntă, o localnică, măritată cu forța de părinți cu un fecior din sat pe care nu îl iubea, s-a sinucis, aruncându-se din vârful muntelui de sare.

Muntele de sare a fost declarat rezervație și monument al naturii. Acest munte miniatural modelat de apa ploilor în sare se extinde pe o suprafață de 2 hectare.

Formarea Muntelui de sare și a Grotei Miresei, din interiorul acestuia are la origine acțiunea omului, prin exploatarea din interiorul Muntelui de sare ce a funcționat până în 1852.